Dr. Robert F. Cathcart, III, M.D.  (Allergy, Environmental, and Orthomolecular Medicine 127 Second Street, Los Altos, California 94022, USA):

”În ultimii zece ani am tratat peste 9.000 de pacienți cu doze mari de vitamina C. Efectele acestei substanțe, atunci când este utilizată în cantități adecvate, modifică semnificativ cursul multor boli. Stresul de orice fel crește foarte mult necesitatea vitaminei C. O măsurare convenabilă și utilă din punct de vedere clinic a necesității de ascorbat de sodiu este TOLERANȚA INTESTINALĂ. Cantitatea de acid ascorbic sau ascorbat de sodiu care poate fi administrată pe cale orală fără a provoca diaree atunci când o persoană este bolnavă este uneori de peste zece ori mai mare decât persoana respectivă ar tolera ân stare de sănătate.
Dacă această nevoie nu este pe deplin satisfăcută, rezultă deficitul de ascorbat, care începe probabil în țesuturile direct implicate în boală și apoi se răspândește la alte țesuturi ale corpului. Se produce o afecțiune acută localizată și apoi sistemică. Acest scorbut acut duce la vindecarea precară și în cele din urmă la complicații care implică alte sisteme ale corpului.

O mare parte din cercetările inițiale cu cantități mari de vitamina C au fost realizate de Fred R. Klenner, M.D. din Reidsville, Carolina de Nord. Klenner a descoperit că bolile virale pot fi vindecate prin ascorbat de sodiu intravenos în cantități de până la 200 de grame per 24 de ore. Irwin Stone a subliniat potențialul vitaminei C în tratamentul multor boli, incapacitatea oamenilor de a sintetiza ascorbatul și condiția rezultată de hipoxascorbemie. Linus Pauling a revizuit literatura despre vitamina C și a condus cruciada să facă cunoscute utilizările sale medicale publicului și profesiei medicale. Ewan Cameron în asociere cu Pauling a arătat utilitatea ascorbatului în tratamentul cancerului.

În 1970, am descoperit că cu cât pacientul era mai bolnav, cu atât era mai mare cantitatea de acid ascorbic tolerat pe cale orală înainte de producerea scaunelor moi. Cel puțin 80% dintre pacienții adulți vor tolera 10-15 grame de cristale fine de acid ascorbic în 1/2 cană de apă împărțită în 4 doze per 24 de ore, fără a avea scaune moi. Constatarea uluitoare a fost că toți pacienții, toleranți la acidul ascorbic, pot lua cantități mai mari de substanță oral, fără a avea diaree când sunt bolnavi sau sub stres. Această toleranță crescută este oarecum proporțională cu toxicitatea bolii tratate. Toleranța este mărită de stres (de exemplu, anxietate, exerciții fizice, căldură, frig etc.) (vezi FIGURA I). Desigur, creșterea frecvenței dozelor crește și toleranța, poate la dublu, dar toleranțele de peste 200 de grame pe 24 de ore au fost total neașteptate. Dozele reprezentative luate de pacienți și care au dus la ameliorarea majorității simptomelor, până să ajungă la scaune moi au fost următoarele:

Tabel 1 – doze toleranță intestinală adulți

Stare                                    GRAME PER 24 ore         NUMĂR DE DOZE
Sănătate                             4 - 15                                    4 - 6
Răceală ușoară                 30 - 60                                  6 - 10
Răceală puternică            60 - 100+                             8 - 15
Gripă                                  100 – 150                            8 - 20 
ECHO, coxsackievirus      100 - 150                             8 - 20 
Mononucleoză                 150 - 200+                           12 - 25 
Pneumonie virală            100 - 200+                           12 - 25 
Rinită alergică                   15 -  50                                4 -  8 
Alergii de mediu și
alimentare                          0.5 -  50                              4 -  8 
Arsuri, răni, operații          25 - 150+                           6 - 20 
Anxietate, exerciții fizice și alte categorii
de stres mediu                   15 -  25                               4 -  6 
Cancer                                 15 - 100                              4 - 15 
Spondilită anchilozantă    15 - 100                              4 - 15 
Sindrom Reiter                   15 -  60                               4 - 10 
Uveită anterioară acută    30 - 100                             4 - 15 
Artrită reumatoidă            15 - 100                              4 - 15 
Infecții bacteriene             30 - 200+                           10 - 25 
Hepatită infecțioasă          30 - 100                             6 - 15 
Candida                               15 - 200+                           6 - 25 

Poate unul dintre cele mai importante principii în medicina ortomoleculară este individualitatea biochimică. Fiecare individ răspunde diferit la substanțe. Vitamina C nu face excepție. Cu toate acestea, cel puțin 80% dintre pacienții mei au tolerat bine vitamina C. Desigur, în practica mea au fost relativ puțini pacienți mai în vârstă. Sugarii, copiii mici și adolescenții tolerează bine vitamina C și pot lua, proporțional cu greutatea lor corporală, cantități mai mari decât adulții. Adulții mai în vârstă tolerează cantități mai mici.

Este bine stabilit că anumite simptome sunt asociate cu o lipsă aproape totală de vitamina C în organism. Printre simptomele scorbutului se numără moleșeală, stare de rău, sângerarea gingiilor, pierderea dinților, hemoragii, vânătăi, hemoragii în orice parte a corpului, infecții ușoare, vindecarea deficitară a rănilor, deteriorarea articulațiilor, oasele fragile și dureroase, moartea etc.
Oamenii bine hrăniți au în corp de obicei nu mai mult de 5 grame de vitamina C. Din păcate, majoritatea oamenilor au ascorbat mult mai puțin decât această cantitate în corpul lor și sunt expuși multor probleme legate de eșecul proceselor metabolice dependente de ascorbat. Această afecțiune este denumită scorbut cronic.

Următoarele probleme sunt corelate lipsa severă a ascorbatului: afecțiuni ale sistemului imunitar, cum ar fi infecții secundare, artrita reumatoidă și alte boli din lipsă de colagen, reacții alergice la medicamente, alimente și alte substanțe, infecții cronice precum herpes sau sechele de infecții acute, cum ar fi sindroamele Guillain-Barre și Reye, febra reumatică sau scarlatină; tulburări ale mecanismelor de coagulare a sângelui, cum ar fi hemoragie, atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale, hemoroizi și alte tromboze vasculare; dereglarea funcțiilor suprarenale, flebita, alte tulburări inflamatorii, astmul și alte alergii; capacitatea de a vindeca rănile, cicatrizarea excesivă, leziunile de pat, varice, hernii, vergeturi, riduri, poate chiar uzura de cartilaj sau degenerarea discurilor vertebrale; funcția afectată a sistemului nervos, cum ar fi starea de rău, scăderea toleranței la durere, tendința la spasme musculare, chiar tulburări psihice și senilitate; și cancer etc. Rețineți, nu spun că epuizarea ascorbatului este singura cauză a acestor tulburări, dar amintesc că aceste sisteme sunt dependente de ascorbat pentru funcționarea corectă.

Diminuarea accentuată a acestor probleme este documentată riguros de medicii cu experiență în utilizarea ascorbatului, cum ar fi Klenner și Kalokerinos.

Stone a descris defectul genetic prin care primatele superioare și-au pierdut capacitatea de a sintetiza ascorbatul. Acest defect este cauzat de o genă defectă mutantă pentru enzima hepatică, L-gulonolactona oxidază. Mamiferele superioare (cu excepția primatelor superioare) au dezvoltat un mecanism de feedback care crește sinteza ascorbatului sub influența factorilor de stres externi și interni.
Există multe funcții bine stabilite ale vitaminei C care ajută la gestionarea stresului.

Am văzut dovezi clinice puternice care arată nu numai că toleranța intestinală la ascorbat crește sub stres, dar care satisfac pe deplin faptul că utilizarea ascorbatului reduce semnificativ bolile secundare și complicațiile în urma stresului sau a bolii primare. Începând cu anul 1970, odată cu aplicarea metodei de toleranță intestinală pentru a determina dozele adecvate de acid ascorbic la pacienți, nu am fost nevoit să spitalizez nici măcar un pacient pentru o boală virală acută sau pentru o complicație a unei astfel de boli, dacă pacientul a utilizat ascorbatul. În unele cazuri, cum ar fi cu trei cazuri de pneumonie virală, a fost necesară utilizarea ascorbatului intravenos. Desigur, am avut noroc, deoarece niciun pacient nu a ajuns cu simptome atât de severe încât să necesite spitalizare imediată. Au fost mulți pacienți la care nu s-a pus problema că ar fi fost necesară spitalizarea într-o perioadă foarte scurtă de timp, dacă nu li s-a administrat ascorbat. Unii pacienți care nu iau doze de toleranță intestinală, dar iau doze semnificativ mari de ascorbat, nu prezintă o suprimare dramatică a simptomelor acute, dar evită totuși complicațiile.”

Bibliografie:
1. Cathcart, R.F. Clinical trial of vitamin C. Medical Tribune, June 25, 1975. 
2. Cathcart, R.F. Clinical use of large doses of ascorbic acid. Presented at the annual meeting of the California Orthomolecular Medical Society, San Francisco, February 19, 1976.
3. Klenner, F.R. The treatment of poliomyelitis and other viral diseases with vitamin C. J. South. Med. and Surg., 111:210-214, 1949.
4. Klenner, F.R. Significance of high daily intake of ascorbic acid in preventive medicine. J. Int. Acad. Prev. Med., 1:45-49, 1974.
5. Stone, I. Studies of a mammalian enzyme system for producing evolutionary evidence on man. Am. J. Phys. Anthro., 23:83-86, 1965.
6. Stone, I. Hypoascorbemia: The genetic disease causing the human requirement for exogenous ascorbic acid. Perspectives in Biology and Medicine, 10:133-134, 1966.
7. Pauling, L. Vitamin C and the Common Cold. W.H. Freeman and Company, San Francisco, 1970.
8. Kalokerinos, A. Every Second Child, Thomas Nelson, Australia, 1974.
9. Subramanian, N. et al. Detoxification of histamine with ascorbic acid. Biochemical Pharmacology. 27:1671-1673, 1973.
10. Saul, Andrew – http://orthomolecular.org/resources/omns/v15n01.shtml

Consultați medicul înainte de a lua orice decizie în materie de sănătate. Acest site nu ține loc de diagnostic, tratament pentru vreo boală, infirmitate sau stare fizică. Orice formă de auto-tratament sau program alternativ de sănătate trebuie să implice acceptarea unui anume nivel de risc de către persoana în cauză, iar cine nu dorește, nu e cazul să o facă. Persoanele care au nevoie de îngrijiri medicale trebuie să le obțină de la un medic.
Punctele de vedere formulate, sugestiile şi trimiterile pe care le conţine acest site se întemeiază pe experienţa mea şi sunt destinate în exclusivitate studiului şi cercetării individuale. Remediile, dietele și celelalte informații prezente pe acest site se referă la sănătate şi la vitalitate, nu la boală. Sunt tehnician nutriționist, nu medic. Dacă doriţi să aplicaţi informaţiile cuprinse în acest site pe propria persoană, nu imi asum răspunderea pentru hotărârile pe care le veţi lua, pentru acţiunile pe care le veţi întreprinde sau pentru consecinţele care decurg din acestea. Asumaţi-vă răspunderea pentru propria persoană. Veţi fi mult mai fericiţi. Autoeducaţi-vă. Pentru binele și sănătatea noastră, trebuie să știm că degeaba tratăm simptomele bolilor, ci trebuie căutată și eliminată cauza. Nimeni pe lumea asta nu ne cunoaște corpul și sentimentele mai bine decât noi înșine, iar vindecarea pornește din interior, nu din exterior.
Oana Buciuman - tehnician nutriționist