depresie, colesterol mărit etc.
Dr.Frederick Robert Klenner (1907-1984) a practicat medicina și terapia nutrițională. Începând din 1940 a început studiile asupra dozelor foarte mari de vitamina C – oral, intravenos, intramuscular. Rezultatele studiilor lui au fost prezentate in 10 iunie 1949 Asociației Medicale Americane, demonstrând că dozele mari de vitamina C vindecă poliomielita, rujeola și tetanosul, fără efecte adverse. Dr. Klenner spune că "atunci când folosești cantitatea potrivită de vitamina C, va distruge orice virus din corp".
Dr. Klenner folosea vitamina C, adesea însoțită de doze mari de alți nutrienți, pentru a lupta împotriva unei varietăți izbitoare de alte boli: infecții ale vezicii urinare, alcoolism, artrită, leucemie, ateroscleroză, discuri intervertebrale rupte, colesterol ridicat, diabet, glaucom, arsuri și infecții secundare, intoxicații cu metale grele, oboseala cronică si complicații rezultate din intervenții chirurgicale. În plus, dr.Klenner a raportat, de asemenea, vindecări de tetanus, trichineloză, mușcături veninoase de la păianjeni sau șerpi și scleroză multiplă.
Un alt mare susținător al consumului "mare" de vitamina C este laureatul premiului Nobel (de 2 ori), chimistul si biochimistul dr.Linus Pauling, a cărui lucrare - "My Love Affair With Vitamin C" (”Vitamina C – dragostea mea”) - se găsește in format pdf online. Dr. Pauling susține că "dacă am ști să folosim vitamina C in cantitățile potrivite, trei sferturi din rafturile farmaciilor ar dispărea".
O serie de medici au făcut cercetari clinice legate de megadozele de vitamina C, cu rezultate surprinzătoare pentru unii, incepand din 1900 și până azi.
Dr. Suzanne Humphries (medic nefrolog) detaliază pe site-ul ei, la secțiunea despre vitamina C, de ce folosește ascorbatul de sodiu in detrimentul altor forme de vitamina C, și ce cantități sunt necesare pentru tratarea tusei convulsive sau rujeolei, de exemplu, inclusiv la bebeluși.
Alți medici care au studiat și publicat lucrări despre consumul vitaminei C în doze mai mari decât sunt recomandate în acest moment sunt și: Claus W. Jungeblut (1898-1976), William J.Mc Cormick (1880-1968), Roger J.Williams (1893-1988), Evan Shute (1905-1978), Abram Hoffer (1917-2009), Robert F.Cathcart (1932-2007), Hugh Riordan (1932-2005).
Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C. Sinteza este obținută cu ajutorul unor enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile și păsări, sau în ficat, la mamifere și unele păsări. Ultima enzimă din proces, l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece gena care aparține enzimei nu funcționează. Aceste mutații nu sunt încă letale, deoarece acidul ascorbic se regăsește din abundență în sursele alimentare (se poate spune că multe dintre aceste specii se hrănesc, sau se hrăneau, în principal cu fructe).
De exemplu, o capră adultă produce mai mult de 13000 mg (13 grame) de vitamina C pe zi într-o stare normală și până la 100000 mg (100 grame) pe zi într-o stare de stres, traumă sau boală. Dieta zilnică a primatelor din grădinile zoologice include 200mg de vitamina C per kg corp, adică o gorilă care cântărește 50 kg trebuie să primească 10 grame de vitamina C zilnic. Maimuțele fac parte, ca și omul, din animalele care nu pot sintetiza vitamina C.
S-a demonstrat că traumele sau rănile consumă o cantitate mare de vitamina C la animale, incluzând oamenii.
”Cată vitamina C ar trebui să iau?”
Doza potrivită pentru tine depinde de un singur lucru: tu însuți. Ești sănătos? Stresat? Bolnav? Dr.Robert F.Cathcart a observat că ”doza potrivită de vitamina C tolerată de pacient fără a produce scaune moi crește proporțional cu toxicitatea bolii pe care o are” și că ”stress-ul de orice fel mărește cantitatea necesară de vitamina C”. Cu alte cuvinte, cu cât ești mai bolnav sau mai stresat, cu atât mai multă vitamina C poți lua până să ajungi la saturație, și anume la gaze și scaune moi. Aceste simptome trec prin micșorarea dozei de vitamina C. Continui administrarea, dar în cantitate mai mică. Pot trece câteva zile până la vindecarea bolii, iar atunci când ești sănătos, corpul are nevoie de mai puțină vitamina C.
”Ce fel de vitamina C ar trebui să iau?”
Ascorbatul de sodiu este vitamina C alcalină. Este o sare a acidului ascorbic. Este tolerată mult mai bine de către stomac, nu are excipienți, adică alte substanțe cum ar fi antiaglomeranți, îndulcitori etc. Dr. Suzanne Humphries (nefrolog): ” nu utilizați Ester-C sau Ascorbatul de calciu. Atunci când utilizați dozele mari necesare pentru majoritatea bolilor, nimeni nu are nevoie de calciu prea mult. În afară de aceasta, intestinele transportă ascorbat în organism folosind transportoare de sodiu și, din acest motiv, ascorbatul de sodiu este mai compatibil din punct de vedere biomedical.”
”Câtă vitamina C ar trebui să-i dau copilului meu, de la ce vârstă și în ce cantitate ar trebui să ia adulții?”
Vitamina C în mg. |
Greutate corporală |
Număr de administrări pe zi |
Cantitate de vitamina C per administrare |
35,000 mg. | 100 kg | 17-18 | 2,000 mg |
18,000 mg | 50 kg | 18 | 1,000 mg. |
9,000 mg. | 25 kg | 18 | 500 mg. |
4,500 mg. | 13 kg | 9 | 500 mg. |
2,300 mg. | 6-7 kg | 9 | 250 mg. |
1,200 mg. | 3-4 kg | 9 | 130 - 135 mg. |
350 mg vitamina C per kg greutate corporală pe zi (350 mg / kg / zi)
Aceste cantități pot părea ridicate; Klenner de fapt a folosit până la patru ori mai mult, de obicei prin injectare. Acestea sunt doze orale moderate.
În aceste doze, vitamina C este antibiotic, antihistaminic, antitoxic, antipiretic, antidepresiv.
O altă variantă de dozare este:
- în sarcină între 5 și 15 grame zilnic sau până la toleranța intestinală (scaune moi)
- pentru copii:
- doză uzuală – câți ani are, atâtea grame pe zi, în mai multe administrări, de exemplu la 4 ani – 4 grame pe zi
- în caz de boală, efort fizic și psihic intens, stress – doza uzuală se poate dubla sau chiar tripla
Vârsta copilului | Vitamina C în mg sau g/zilnic |
1-3 luni | 250mg |
3-6 luni | 500 mg |
6-9 luni | 750 mg |
1 an | 1-2 grame |
2 ani | 2-3 grame |
3 ani | 3-4 grame |
4 ani | 4-5 grame |
5 ani | 5-6 grame |
6 ani | 6-7 grame |
7 ani | 7-8 grame |
8 ani | 8-9 grame |
9 ani | 9-10 grame |
10 ani si mai mult | cât tolerează intestinele până la scaune moi |
- ascorbatul de sodiu se poate pune în laptele de la sân, în sucuri proaspete, smoothie-uri, mâncare gătită, salată de fructe, terci etc.
”Vitamina C produce pietre la rinichi?”
Dr. Hugh Riordan publică în 2002 un studiu despre folosirea vitaminei C intravenos într-o cantitate de 194.000g, sau 194 kg, administrată unui număr de 275 pacienți pe o perioadă de 16 ani. Nu a fost cazul de boli de rinichi sau formare de calculi la rinichi.
Dintr-un studiu despre administrarea vitaminei C și B6 și riscul de pietre la rinichi al Universității Harvard, studiu condus de dr. Curhan și având ca subiecți 85.557 de femei, reiese că nu există nici un risc. Cu atât mai mult, dozele mari de vitamina C reduc riscul formării calculilor la rinichi.
Dr. Gerster, într-un alt studiu al Universității Harvard, ajunge la concluzia că cei care iau mai mult de 1500mg de vitamina C pe zi au un risc mai scăzut de a face calculi renali. Pietrele la rinichi nu au cum să se formeze datorită absorbției gastro-intestinale.
Dr. Suzanne Humphries: ” Cei care consideră că vitamina C ar putea fi toxică, au o înțelegere limitată a diferitelor roluri pe care aceasta le are în organism. Există o imensă literatură de cercetare care susține adevărul că vitamina C este netoxică și sigură în cantități mari.”
Ascorbat de sodiu sau vitamina C alcalina: https://www.verdeata.com/produse?c=vitamina+C+alcalina
Acid ascorbic in capsule: https://www.verdeata.com/produse?c=vitamin+c+1000
Bibliografie:
1. Vitamina C vindecă poliomielita (60 din 60 de cazuri acute): (1949) Klenner 111 209 (articol complet: http://www.seanet.com/~alexs/ascorbate/194x/klenner-fr-southern_med_surg-1949-v111-n7-p209.htm )
2. Vitamina C vindecă poliomielita în stadiu avansat și paralizia flască acută provocată de poliomielită: (1951) Klenner 113 101 (articol complet: http://www.seanet.com/~alexs/ascorbate/195x/klenner-fr-southern_med_surg-1951-v103-n4-p101.htm )
3. Frederick R. Klenner, M.D., F.C.C.P – ”Significance of high daily intake of ascorbic acid in preventive medicine” - http://www.whale.to/a/klenner1974.html
4. Linus Carl Pauling – ”My Love Affair With Vitamin C”, https://profiles.nlm.nih.gov/ps/access/mmbbkt.pdf
5. Vitamina C nu are efecte adverse în cazul pacienților care nu au boli de rinichi preexistente. (2002) Jackson et al. Articol complet:
http://www.riordanclinic.org/research/articles/89023765_jom.pdf
6. Curhan GC1, Willett WC, Speizer FE, Stampfer MJ. - Intake of vitamins B6 and C and the risk of kidney stones in women.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10203369/
7. Dr. Gerster H. - No contribution of ascorbic acid to renal calcium oxalate stones. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9429689/
8. A Therapeutic Level of Vitamin C Supplementation as Employed by F .R. Klenner, M.D. (from "The Significance of High Daily Intake of Ascorbic Acid in Preventive Medicine," p. 51-59, Physician's Handbook on Orthomolecular Medicine, Third Edition, Roger Williams, PhD, ed.) - http://www.whale.to/v/c/index.html
9. https://www.msdvetmanual.com/management-and-nutrition/nutrition-exotic-and-zoo-animals/nutrition-in-primates
Consultați medicul înainte de a lua orice decizie în materie de sănătate. Acest site nu ține loc de diagnostic, tratament pentru vreo boală, infirmitate sau stare fizică. Orice formă de auto-tratament sau program alternativ de sănătate trebuie să implice acceptarea unui anume nivel de risc de către persoana în cauză, iar cine nu dorește, nu e cazul să o facă. Persoanele care au nevoie de îngrijiri medicale trebuie să le obțină de la un medic.
Punctele de vedere formulate, sugestiile şi trimiterile pe care le conţine acest site se întemeiază pe experienţa mea şi sunt destinate în exclusivitate studiului şi cercetării individuale. Remediile, dietele și celelalte informații prezente pe acest site se referă la sănătate şi la vitalitate, nu la boală. Sunt tehnician nutriționist, nu medic. Dacă doriţi să aplicaţi informaţiile cuprinse în acest site pe propria persoană, nu imi asum răspunderea pentru hotărârile pe care le veţi lua, pentru acţiunile pe care le veţi întreprinde sau pentru consecinţele care decurg din acestea. Asumaţi-vă răspunderea pentru propria persoană. Veţi fi mult mai fericiţi. Autoeducaţi-vă. Pentru binele și sănătatea noastră, trebuie să știm că degeaba tratăm simptomele bolilor, ci trebuie căutată și eliminată cauza. Nimeni pe lumea asta nu ne cunoaște corpul și sentimentele mai bine decât noi înșine, iar vindecarea pornește din interior, nu din exterior.
Oana Buciuman - tehnician nutriționist